… acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

recunosc că la început am fost foarte dezamăgită, deşi toată lumea îmi spunea că nu am de ce, dar dupa ce am fost astăzi să mă înscriu, am început să îmi schimb părerea. cei câţiva elevi pe care i-am văzut arătau foarte normal, niciun picior de coca/pitzi, cei doi profesori care se ocupau de înscrieri erau mai mult decât simpatici iar liceul în sine mi-a plăcut destul de mult, mai ales amfiteatrul. <3 nu că aş fi apucat să îl vizitez, doar din ce-am văzut pe afară şi pe coridoare. şi, ca un bonus, nici n-am făcut foarte mult până acolo; eu care mă aşteptasem la o oră întreagă de pierdut pe drumuri!

iar cu puţin noroc, o să intru în clasa de filologie – intensiv japoneză. nu că mi-ar place mie japoneza, dar e cea mai bună alegere şi oricum, nu se ştie niciodată.

prin urmare, vă trimite salutări o proaspătă bobocică în liceu! WHOA!!

look at this photograph
everytime I do it makes me laugh
how did our eyes get so red
and what the hell is on joey’s our head?

pentru că nu vreau să uit. pentru că mi-e teamă să uit. mi-e teamă să dau drumul lucrurilor la care am ţinut… şi ţin… şi voi ţine.

amintirea este întotdeauna un loc de întâlnire.
(Isabel Allende)

şi o să ne întâlnim, îţi promit. poate într-un vis dintr-o noapte de vară, poate într-o veche poză aruncată într-un dulap prăfuit sau poate, doar poate, într-o rază de soare a unei zile fără griji. dar o vom face. iar amintirea va dăinui, va fi mereu scrijelită în colţul unui vechi caiet sau într-un colţ al gândirii care nu uită. dar nu, nu aş putea să te uit. pentru că uitându-te pe tine m-aş uita pe mine însămi şi m-aş pierde şi nu m-aş mai regăsi niciodată. pentru că amintirile ne fac oameni şi fără ele eu n-aş fi decât un nume printre multe altele – un suflet chinuit, o umbră, un nimic.

îmi va fi dor de ţipete şi râsete şi lacrimi şi îmbrăţişări. de suişuri şi coborâşuri. de certuri si împăcări. pentru că voi sunteţi voi, iar eu sunt eu - dar există şi un noi firav, de multe ori şubred, gata să se sfărâme, nesigur şi tulbure, dar care a reuşit să dăinuiască. pentru că totul a fost mult mai uşor când ai putut împărtăşi reuşitele şi dezamăgirile cu cineva. iar astfel de lucruri s-au dus… s-au dus şi nu se vor mai întoarce decât în amintiri.

nu o să mint – nu e un moment de tristeţe. cel puţin nu în totalitate. se întâmplă mereu, vor trece, iar se vor repeta, iar vor trece, pentru că aşa este firea umană. spiritul uman. dar nu poţi păcăli amintirile.  frumoase, în cea mai mare parte a timpului, pentru că la final doar acestea rămân, poate mai palide şi mai neclare cu trecerea timpului, dar încă profunde. încă existente. am spus-o de multe ori, uneori mai sincer decât în alte dăţi, dar mereu păstrând un sâmbure de adevăr: îmi va fi dor.

s-a terminat şcoala. şi am aşteptat momentul acesta atât de mult încât nici nu mi-am dat seama când a venit şi a trecut. şi am fost dezamăgita, trebuie să recunosc. am fost dezamăgită pentru că nici nu s-a simţit – au fost doar nişte zile ca oricare altele, de parcă dupa un weekend ne vom revedea şi o vom lua de la capăt. trebuie să recunosc, au fost câteva momente în care ne-am purtat – pentru prima oară, poate, în patru ani – ca o clasă. în adevăratul sens al cuvântului. când ne-am scrijelit numele pe tricouri şi ne-am urat unii altora mult succes la liceu şi ne-am împărtăşit iubirea – la care am renunţat cam uşor, însă e mai bine decât să fie inexistentă. când ne-am semnat pe albumele cu poze şi ne-am dorit să ne mai revedem, cândva… la ultimul clopoţel, când am stat toţi laolaltă – unii mai emoţionanţi decât alţii -, am fost aplaudaţi şi am aplaudat, am fost lăudaţi şi am simţit că poate, doar poate, au meritat patru ani de certuri şi note mici şi dezamăgiri. când ne-am implicat toţi – sau aproape toţi… – şi am compus discursuri pentru profesori, le-am citit la microfon, am împărţit cadouri şi flori.

spre surpriza mea, mulţi dintre profesori au fost mai emoţionaţi decât noi. cine s-ar fi gândit că micuţa profă de tehnologie, pitică şi enervantă, cu un obicei îngrozitor de a da din cap, şi la orele căreia făceam orice ne trecea prin cap, avea să lăcrimeze? nu eu. dar au fost şi unii profesori din cauza cărora aş fi lăcrimat şi eu… da, mi-am dat seama acum, după patru ani. au existat în special două profesoare – una dintre ele a fost un exemplu excepţional de dragoste aproape maternă, ne-a fost alături, ne-a sprijinit, ne-a fost alături când aveam nevoie şi ne-a criticat de multe ori, dar acum ştiu că avea dreptate. ne-a fost ca o a doua mamă, fără exagerări, s-a implicat în deciziile noastre mai mult decât diriginta şi s-a ataşat de noi – şi noi de ea. cea de-a doua a fost probabil cea mai bună profesoară pe care am avut-o în ultimii trei ani, de la care înţelegeam mereu totul, chiar şi când nu învăţam nimic, o persoană strictă şi totuşi amuzantă, care se interesa de starea noastră. celei din urmă eu i-am făcut discurs şi nu exagerez când spun că, după opt ani petrecuţi într-o şcoală, poţi să te ataşezi de nişte profesori mai mult decât de unii colegi de clasă.

apoi a venit premierea. n-a mai fost la fel – am păşit în faţă, unii dintre noi, stănjenţi şi plictisiţi, alţii nici n-au venit, am fost separaţi şi distanţi, ca în ultimii patru ani. nu spun că n-am avut şi eu vina mea, pentru că ştiu că am avut-o… la fel ca încă alte nouăsprezece suflete.

în ultimele trei luni am tot repetat că abia aştept să scap de tot: de profesori, de colegi şi mai ales de şcoală… dar acum îmi dau seama că o să îmi fie dor de toţi – de unii mai mult decât de alţii, da. chiar şi de profa de fizică, pe care o înjuram de câte ori aveam ocazia şi de la care n-am învăţat nimic în trei ani de zile. chiar şi de profa de istorie, pe care am simpatizat-o, am urât-o iar acum o simpatizez din nou; cine ar fi zis că o să lăcrimeze, în loc să se bucure că terminăm şi că lăsăm, poate, locul unei promoţii mai bune? chiar şi de profa de chimie şi de testele ei neanunţate – deşi ne precizase de la început că ea nu dă aşa ceva -, dar de la care am învăţat cu adevărat, încât acum putem rezolva cu uşurinţă probleme de-a 9-a? chiar şi de adminstratoră care urla de câte ori ne vedea şi mereu avea ceva de comentat? chiar şi de colegii cu care m-am certat uneori sau adeseori – cu cine o să mă mai cert de acum încolo? bineînţeles, mai sunt vreo două-trei persoane care chiar n-o să-mi lipsească… şi ştiu sigur că prima în această listă o să fie diriginta. sinceră să fiu, mă bucur că am scăpat de ea şi ştiu că şi ea abia aştepta să terminăm.

dar acum, când mai sunt două zile şi apare repartizarea, îmi dau seama că au fost opt ani frumoşi… cu emoţii, certuri, primii fiori copilăreşti, prietenii – dintre care unele, sper eu, traince – şi bucurii. sigur, ar fi putut să fie mult mai bine, dar… e timpul să fiu mai pozitivă. a fost frumos.

dar s-a terminat.

and now…

CLASS VIII A, PROMOTION 2010, IS WIRED UP, FIRED UP AND READY TO ROCK THE WORLD !

every memory of looking out the back door
i had the photo album spread out on my bedroom floor
it’s hard to say it, time to say it, goodbye, goodbye.
every memory of walking out the front door
i found the photo of the friend that I was looking for
it’s hard to say it, time to say it, goodbye, goodbye.

Da, n-am mai postat de mult, dar sper ca asta să se schimbe, având în vedere că am un chef nebun să scriu – nu că aş ştii ce.

Dar trecând peste veşnicele mele nemulţumiri şi bla bla bla-uri, n-am nimic extrem de interesant de spus. Yeah, a venit primăvara <3, ceea ce probabil aţi observat toţi, iar eu am fost destul de distrasă. În ultimele zile am lenevit, acum o săptămână mi-am petrecut weekendul cu două colege – şi cele mai bune prietene – şi mi-am luat cumva la revedere de la gimnaziu, de la etapa asta. Cum? Ca-ntre fete, cu fard şi pahare de bere şi cerul senin şi aminiri dintr-un timp trecut. A fost frumos. Dar vremea a trecut … şi trece, trece …

Sinceră să fiu, abia aştept să vină vacanţa de vară, chiar dacă nu conştientizez pe deplin că mai am doar o săptămână şi termin. Abia aştept să scap de ultimul clopoţel, să scap de admitere şi să-mi văd de ale mele. Pentru că acum toată lumea – părinţi, profesori, prieteni mai puţin – e extrem de stresată iar eu sunt încă gen “chill, oameni nebuni, mai e suficient timp”.

Mi-e dor de apa mării. Şi de nopţile de vară şi mi-e dor să ascult “Vara trecută” de Voltaj şi să o simt cu adevărat. Ah, şi mi-e dor de mai multe lucruri, dar nu cred că merită menţionate aici … Ideea e că odată cu vara sper ca totul să se simplifice ceva mai mult … iar eu? Să mă maturizez. Da, vezi să nu! )

Aa, da, m-am tuns bob şi acum, că tot se termină şcoala şi n-o să mai fie niciun prof care să comenteze, vreau să îmi fac o suviţă albă. Sau albastră sau roz sau verde sau bla bla. Sau poate să mă fac roşcată. Habar n-am. (:| Voi cum o mai duceţi? (asta dacă se oboseşte cineva să citească prostiile pe care le scriu.)

Ei, cam atât pentru acum. Probabil că o se revin în curând ca să povestesc despre “emoţiile de proaspăt absolventă” şi toate tâmpeniile de genu`.

s-a terminat în cele din urmă. şi, surprinzător, nu mi-a păsat atât de mult pe cât am crezut iniţial. pentru că în ultimul timp doar s-a amânat inevitabilul. da, în pare rău, dar astfel de lucruri se întâmplă mereu. trebuie să recunosc totuşi că o să îmi lipsească mult nebuna.

e însă dovada că dacă nu asculţi ce îţi spun alţii, o să regreţi la un moment dat. păcat.

am o temă nouă. din nou. dar deh, mi-am spus şi eu să ma asortez cu anotimpul care a venit.
şi tare-aş vrea să mai fac postările filozofice de acum un an şi ceva, dar nu mă simt deloc “cultă”, şi oricum, cine naiba le citea?
în vacanţa asta am învăţat că unii oameni pot să fie cretini. mă, dar cretini rău, nu doar cretini, că pe ăia îi ştiam dinainte. nu că eu aş fi perfectă, dar cum pot unii să supravieţuiască în pielea lor? oh, normal că nimeni nu se simte. că doar suntem cu toţii nişte genii neînţelese. sărăcuţii de noi.
in rest, numai de bine. am mai scăpat de răceală. trebuie să-mi fac ditamai tema la română. mi-e lene. luni începe şcoala. mi-e silă. peste câteva săptămâni dau testele naţionale. mi-e groază. şi v-am mai spus că îmi e foarte, foarte lene? probabil.
vreau să dorm. nu că nu aş fi făcut asta toată vacanţa.
şi vreau să merg să mă tund, am zis că fac asta de vreo două luni şi încă nu m-am dus. o să se ducă anu’ şi eu tot o să găsesc scuze.
şi vreauuu să fiu mai puţin cârcotaşă. şi vreau să mai pierd vremea cu G şi să ne mai uităm la filmuleţe pe youtube – pentru că tipu’ chiar e hot! <3
şi vreau ca max să nu mai plângă pe la uşă.
şi nu vreau să înceapă şcoala luni. cred că am mai spus-o odată.

Trei într-unul! Şi pentru că o să fiu plecată tot weekendul la bairam vă spun tuturor de-acum Paşte fericit şi distracţie plăcută şi vacanţă frumoasă şi tot ce vă mai doriiiţi. Şi să nu ajungeţi pe la spital în comă alcoolică şi să mai păstraţi nişte bunătăţi şi pentru mine! )

Şi o dedicaţie pentru ziua de mâine pentru cea mai bună prietenă a meaaa pe care oricum o să o pisălogesc non-stop zilele asteaaaa. Şi zâmbiţi, kids. ;;) Şi cred că mai vroiam să spun ceva dar am uitat, aşa că ne auzim duminică seară. Paaaa.

De ziua ta, ziua ta, ziua ta
Eu îţi ofer dragostea, dragostea
Este ziua ta
De ziua ta, ziua ta, ziua ta
Eu îţi ofer dragostea, dragostea.

De ziua ta sunt fericit
Să-ţi urez să fii iubit
Să fiu alături de tine
Toată lumea a venit
Totul este pregătit
Să-ţi ureze numai bine.

Toţi prieteni îţi doresc
Tot binele din lume
Multă şampanie, multe flori
Cadouri pentru tine.

]]> http://escape0this0world.wordpress.com/2010/04/02/de-ziua-taaa-pastele-vacanta/feed/ 0 Cha - Cha a010623e424bb12ba2ee16b41fe85c6a http://escape0this0world.wordpress.com/2010/02/22/primavara-vine-cu-tine/ http://escape0this0world.wordpress.com/2010/02/22/primavara-vine-cu-tine/#comments Mon, 22 Feb 2010 15:37:55 +0000 Cha - Cha http://escape0this0world.wordpress.com/?p=218 ]]>

Sau nu. Oricât aş vrea să cred asta, nu trebuie decât sa privesc în jur la mormanii cu zăpada, la trotuarele încă acoperite cu nămeţi, la crengile sărace ale copacilor. Nu cred să-mi fi lipsit în vreun an primăvara atât de mult ca acum. M-am săturat de zăpada şi de frig şi chiar de băuturile calde sub pătura ce te apără de frig. Vreau ghiocei plăpânzi din nou, vreau sa admir trilul păsărelelor în drum spre şcoală şi vreau să-mi pierd zilele prin parc. Anul acesta a fost ciudat din mai multe puncte de vedere, poate că încep să mă maturizez. Cresc, în orice caz. În curând o să las în urmă tot ce-am însemnat până de curând şi o să devin altcineva. De curând am mai pus o lumânare pe tort. Ultimul an de şcoală, ultimul an de copilărie – atât de multe sfârşituri, dar, printre ele, şi promisiunea unui nou început.

Poate că primăvara nu e atât de departe, totuşi, şi fulgii se vor risipi în zare în curând. Mototoleşte poza îngheţată şi arunc-o la gunoi – data viitoare, o vom înlocui cu promisiunea unui soare cald şi poate chiar petala unei lalele. Mi-e dor de lalele.

Primăvara vine cu tine. Cu mine. Cu noi toţi. O să vină chiar şi atunci când n-o să ne dăm seama cât de multă nevoie avem de ea …

P.S.: Am răcit. Vreau să-mi pierd vremea în casă până-n Martie. Poate că atunci totul o să fie mai uşor.

O leapsa pe care am vazut-o pe mai multe bloguri si care mi se pare interesanta. Trebuie sa scriu 99 de lucruri despre mine. Presimt ca nu o sa mai stiu ce sa scriu, pâna ajung la 20. )

1. Îmi place sa râd. Nu, gresit, ador sa râd, si o fac din orice tâmpenie. Si ador persoanele amuzante, ce-mi aduc mereu zâmbetul pe buze.
2. Sunt cea mai ilogica persoana pe care o cunosc. Da-mi o problema simpla, de genul “Tatal Miei are patru fete: Tara, Mara, Sara; cum o cheama pe a patra fiica?” si nu o sa stiu sa o rezolv.
3. Am un stil mai ciudat, chiar daca la prima vedere nu ar parea. Ma îmbrac normal, dar daca ar fi dupa mineee…
4. Deja nu prea mai stiu ce sa scriu, asa ca iau o bucata de ciocolata *la naiba, nu mai am* si continui sa-mi bat capul.
5. Am un câine. Da, îl iubesc, si da, e cel mai adoraabil animal în viata! Numele lui e Max (originalitate maxima, ce pot sa spun?), e corcitura, si ar mânca non-stop orice porcarie pe care o vede. Bine, recunosc, am tipat de multe ori la el, dar nu l-as da pentru nimic în lume. Nu poate sa stea locului nicio doua secunde, decât atunci când îi este somn (iar în acele clipe îmi inspira si mie lenea, al naibii). Sare, se joaca, latra si încearca sa ma muste si sa ma linga pe fata.
6. Culoarea mea preferata e verdele. Nu stiu de ce, dar pur si simplu ma duce cu gândul la efervescenta, la ceva proaspat, placut. Îmi place mult si movul, si daca as putea sa ma îmbrac în aceste doua culori as arata ca un curcubeu fi pe deplin multumita.
7. Sunt afona si toata lumea stie acest lucru. De multe ori nu pot însa sa ma abtin, iar atunci cei din jur primesc semnalul ca trebuie sa fuuuga. Nu de putine ori am primit o perna sau un caiet în cap, o împunsatura, un strigat, ceva care sa-mi indice ca trebuie sa-mi tin gura. Hei, nu pot sa ma abtiiin!
8. Locuiesc în micul Paris poluat. Iar de acest lucru nu sunt deloc mândra. Zau asa, nu vrea sa faca cineva schimb cu mine? Brasov, Sibiu, Constanta… sunt deschisa la negocieri.
9. Urasc matematica si fizica (chimia mai putin, dar nu înseamna ca-mi place). Sunt mai atrasa de materiile umane, de fapt de româna si de engleza, pentru ca la restul sunt varza. Cui îi pasa? Sunt o visatoare incurabila, o aeriana care nu stie pe ce lume traieste si cred ca acest lucru se reflecta si la ceea ce fac la scoala.
10. Sunt aVIII-a si ma mândresc cu asta. Si cu clasa mea. Si cu scoala. De fapt, ma mândresc aproape cu totul, dar cred ca v-ati prins deja de acest lucru.
11. Îmi place sa fiu ironica si sa iau oamenii peste picior. Cel putin, pe cei cu care nu-s prietena. Nu pot sa ma abtin, nu-i vina mea! Si pâna acum o singura persoana a reusit sa ma lase pe mine fara cuvinte.
12. Iubesc sarbatorile de iarna, pentru spiritul lor. Craciunul în special. Si Anul Nou, pentru ca atunci ma dezlantui. *bwhaha*
13. Vreau sa îmi fac o suvita ruoz sau albastra. Si, peste câtiva ani, sa ma vopsesc roscata. Pentru ca roscatele sunt cele mai bune, punct.
14. De multe ori ma gândesc ca sunt mult prea lenesa si ca e doar în interesul meu sa învat mai mult, dar uit repede de acest lucru. Da, mi-e lene. Iar lenea doare îngrozitor.
15. Nu îmi place sa mi se spuna pe numele de familie si ma amuza teribil atunci când diversi oameni, profesorii în special, îl pocesc în fel si chip. În schimb, îmi ador prenumele. <3 Pentru ca este cool. Pentru ca si o zeita, si o printesa, chiar si un cântec celebru au purtat acest nume. Si acum eu.
16. Par o fire pasiva în multe momente, dar daca ma dezlantui, e de rau. Îmi pun mintea la orice prostie si nu ma sfiiesc sa fac sau sa spun un lucru, daca sunt provocata. Cum ar fi sa spun ca sunt bisexuala, chiar daca nu sunt. Si totusi, noi, fetele, suntem cele mai bune si stim asta.
17. Fac RP de doi ani si ceva. Din nou, sunt mândra de asta. Si am evoluat mult de-a lungul timpului.
18. Nu stiu cum m-as descurca fara Photoshop, imediat cum deschid calculatorul deschid si PS-ul, chiar daca nu-l folosesc. Iar acum, ca nu-l mai am, pe moment, e de rau. Sunt stresata.
19. Daca as avea o fata, probabil ca as numi-o Antonia. Sau Simona. Daca as avea un baiat, Sebastian. Sau Vlad. Habar n-am, de fapt.
20. Nu ma plictisesc foarte repede (cu vreun an-doi în urma, era exact invers), dar atunci când o fac, nu e de bine. Îmi vine sa ma urc pe pereti, devin irascibila si nervoasa cu cei din jur.
21. Anul viitor o sa merg la liceu. Si ca majoritatea celor aflati în aceeasi situatie cu mine, nu stiu la ce sa ma astept. Nu stiu daca-mi doresc ceva nou sau daca as vrea sa ramân mereu aVIII-a. De fapt, nu stiu multe.
22. Îmi place sa citesc, chiar daca în ultimul timp am facut-o ceva mai rar. În special fantasy/SF, celelalte mi se par cam plictisitoare. În ultimul timp însă am pus mâna si pe ceva clasici.
23. Mai mult decât orice, îmi place sa îmi petrec timpul liber cu prietenele mele. Nu pot sa ma plictisesc atunci când suntem împreuna, si facem toate lucrurile stupide si nebune care ne trec prin cap.
24. În mod normal sunt copilaroasa. Dar am unele momente în care mi se pare ca gândesc ca un adult. Si nu suport asta.
25. Ma bazez prea mult pe parerea celor din jur, chiar daca nu o arat. Chiar sunt afectata daca cineva – mai ales persoane despre care am o parere buna – ma critica.
26. Am momentele mele de nebunie, în care ma port ca un copil de doi ani. Heeei, dar chiar îmi place asta, si-mi place si sa aberez!
27. Sunt egoista, dramatizez din orice si ma enervez imediat. Admir, prin urmare, persoanele care ma suporta si care ma plac asa cum sunt. Eu una nu sunt sigura ca m-as întelege bine cu mine însami.
28. Rar se întâmpla sa ma uit la televizor, dar uneori, când ma apuca… Am facut în special pentru seriale o manie, Heroes, Vampire diaries, Merlin, Gossip girl, am urmarit si câteva episoade din Ghost Whisperer… Aveam o lista lunga, lunga, dar normal ca n-am mai vazut nimic din ea. Damn it.
29. Vreau sa cresc, dar nu prea mult. Nu vreau sa fiu un adult, cum îsi doresc majoritatea, ci doar sa am vreo 16-17 ani. Nu stiu de ce, doar ca ma atrage ideea. Si mai am de asteptat ceva timp.
30. Sunt surprinsa ca am reusit sa ajung pâna aici (si-asa m-am întrerupt de vreo doua ori) dar iar nu mai am idei despre ce as putea sa scriu.
31. Vreau sa am un frate mai mare, de vreo 19 ani, si o sora de vreo 16. Chiar daca mai toti prietenii care au frati/surori îmi spun ca e oribil, nu pot sa scap de ideea asta. Sunt curioasa cum ar fi sa nu fiu singura la parinti. Sa am un frate mai mare si mai hot care sa ma enerveze si sa-mi prezinte prietenii lui la fel de hot si o sora cu care sa ies si careia sa-i spun totul, si ma rog, ati înteles ideea, pentru ca eu deja visez cu ochii deschisiii.
32. Nu suport sa fie liniste în camera în care stau. Si de asemenea nu suport sa-mi pun muzica, fara sa se auda si voci în fundal. Asa ca, aproape mereu, televizorul e deschis la un canal de stiri. Da, ma simt sadica pentru ca ascult cum X s-a sinucis si cum Y a  violat-o pe fiica fratelui lui, dar n-am ce sa fac. Daca nu aud stiri, nu sunt eu.
33. Sunt complet-mega-iremediabil cu capu’ pe alta planeta. Nu stiu nimic de politica, de legi, de orientare, de nimic care ar putea sa ma ajute sa traiesc singura. Ce ne-am face fara parinti?
34. Dezordonata? Putin spus. Desigur, îmi place si mie, ca fiecaruia, sa aiba totul în ordine, dar daca asta înseamna sa le asez EU frumos… better not. As putea sa traiesc “ca o vaca” (ca s-o citez pe Georgiana) pentru totdeauna si-as fi multumita. Bineînteles ca pâna la urma intervine mama si vesnicul “Pâna mâine faci curat!”
35. Îmi iubeeeesc prietenii. Da, pe bune, chiar îi iubesc! Si tin la ei, chiar daca ma port ca o nesimtita iar ei stiu (sau ar trebui sa stie) ca nu tot ce spun sau gândesc si cred.
36. Romantica incurabila care ar fi în stare sa-si imagineze chestii siropoase pâna se face singura se vomite. Exista un timp când îmi doream un baiat perfect, dulce, politicos, frumos, ce mai, ca majoritatea fetelor care au citit Twilight. Acum îmi dau seama ca nu as reusi sa am o relatie cu asa un baiat. Mie îmi trebuie un strop de ironie, un strop de nesimtire, ma rog, nu exagerata, dar cât sa ma faca sa ma simt în ordine.
37. Uneori îmi iubesc parul, alteori îl urasc. Depinde de toanele mele. Si de ale lui.
38. Nu ascult prea multa muzica, dar atunci când mi se pune pata pe o melodie, o ascult obsesiv, în fiecare zi, pâna când ma plictisesc de ea sau pâna când gasesc una care sa-mi placa si mai mult.
39. Sunt sentimentala. Mi s-a reprosat de multe ori ca nu-mi pasa, ca sunt prea insensibila si ca nu ma port ca o fata în anumite situatii, dar adevarul e ca deseori sunt ca o fântâna fara opritoare. Ma rog, doar ca uneori sunt suparata din alte motive decât restul lumii. Ma emotionez repede, mai ales atunci când vine vorba de persoane la care tin – si nu numai. Le ascult problemele, încerc sa le dau sfaturi, chiar daca de multe ori ramân fara cuvinte, si le împarasesc, într-o mica masura, tristetea.
40. Vreau ca lumea sa fie roz. Sunt ca un copil mic în privinta asta.
41. Îmi doresc sa învat sa cânt la pian sau la chitara, desi stiu ca e imposibil – parintii nu mi-ar lua niciodata vreun instrument, sunt prea afona.
42. Mereu uit ziua de nastere a mamei. Adica, mnoh, pe a prietenilor nu o uit, nici pe a tatei, pentru ca e nascut în Ziua de Craciun. Dar pe a ei uit. Stiu data si asa mai departe, însa când vine ziua si trebuie sa-i urez la multi ani… pauza.
43. Am un vocabular destul de bogat, capatat în special anul trecut. Nu pot sa zic ca-s mândra de el, dar acum nu as putea sa ma mai dezobisnuiesc.
44. Îmi place berea. <3 Si din toti prietenii mei, cred ca-s singura, sau aproape singura, care ar da pe gât sticle de bere, din placere. E singurul lichid amar care-mi place.
45. Nu-mi plac alegerile si în general îi pun pe ceilalti sa spuna cum ar prefera ei.
46. Îmi plac blugii mei negrii, cu talie joasa si strâmti pe care-i port uneori. Îmi plac hainele negre în general, chiar daca nu prea am si nici nu sunt adepta vreunui cult emo/goth. *Irma e vizata aici*
47. Îmi plac figurile de stil frumoase si filozofiile, chiar daca de multe ori am impresia ca nu am înteles deloc ce vor de fapt sa spuna. Cartile lui Cioran ar fi un exemplu perfect.
48. Mănânc aproape orice fel de legume.
49. Stau destul de prost cu socializarea, desi în general sunt o moara stricata care turuie fara încetare. Doar da-mi o ocazie buna. Nu o sa mai scapi de mine prea curând.
50. Sunt prea dura cu anumite persoane uneori si le critic doar pentru ca nu-mi convine un anumit lucru la ele. Chiar daca stiu ca nu-i bine.
51. Visez sa ajung în Noua Zeelanda odata, pentru ca m-am îndragostit de peisajele de-acolo. De vreo doi ani tot vreau, desi stiu ca mai curând ar deveni tata presedintele Americii.
52. Mint destul de bine, în special atunci când vine vorba de adulti. Cu oameni de vârsta mea încep sa ma bâlbâi însa si nu par tocmai convingatoare.
53. Îmi iubesc parintii, dar nu as putea sa vorbesc cu ei despre anumite probleme. Pur si simplu. Desi uneori ma trezesc ca vreau sa-i povestesc mamei despre un lucru sau altul, ceva ma opreste întotdeauna.
54. Îmi urasc profele de tehno si fizica. Pentru ca sunt tute.
55. În melodiile de la Voltaj ma regasesc de multe ori, si le ascult si atunci când am o stare proasta, si când sunt fericita. Ma bine-dispun… sau ma fac sa devin constienta de anumite lucruri.
56. Ma ia groaza când ma gândesc ca mai am înca 43 de lucruri de spus si nicio idee.
57. Ador sa fac misto de anumiti baieti si Lucifer o sa ma duca în Iad pentru asta. Dar nu pot sa ma abtin, sunt cretini iar eu n-am fost niciodata îngaduitoare cu astfel de oameni.
58. Am multe porecle. Dia, Didi, Di, blueberry, Cha-Cha, Anto si desigur toate celelalte, date în semn de “afectiune” de catre prietenii mei, precum vaca, tuta etc etc. Ah, si sunt mândra de fiecare dintre ele.
59. Ma trezesc deseori spunând “Pe numele lui Lulu!” chiar daca doar câteva persoane înteleg la ce ma refeream.
60. Îmi plac vampirii. Si probabil ca acest lucru s-a observat. Pentru ca sunt fiinte misterioase, atractive, gratioase si întunecate, dar complexate de natura lor. Au o psihologie foarte interesanta
61. Ca tot veni vorba de psihologie, în ultimul timp parca-s mai atrasa de ea, mai ales ca am aflat ca o sa o învat la liceu. Presimt un job de psiholog? Mneah. Eu nu ma descurc nici cu problemele mele. Sunt prea… emotiva ca sa dau sfaturi adevarate, folositoare, celor din jur.
62. Îmi plac cerceii rotunzi si mari, chiar daca n-am purtat niciodata. Ce sa-i faci, la scoala n-avem voie cu asa ceva, iar în timpul liber… ma simt frumoasa si fara.
63. Sunt un dezastru ambulant, o neîndemânatica ce ar putea sa darâme orice pe jos. Tata stie cel mai bine acest lucru.
64. Perversa. Am ajuns si la asta. Bine, bine, sa spunem ca da. Îmi plac perversitatile si nu trece o zi fara sa fac ceva care sa demonstreze acest lucru, în special la scoala. Si ce daca sunt privita lung? Eu ma distrez.
65. Ma pufneste râsul în cele mai nepotrivite momente, în timpul orelor, când nu se aude nicio soapta iar eu stric totul. Dar asta i se întâmpla oricui, corect?
66. Ciocolataaa! Ador ciocolata, si MC-ul – I’m lovin’ it! – si fast food-urile în general. Manânc cam odata pe luna hamburgeri, depinde si de cât de dispus e tata sa se duca sa-mi ia. :”>
67. Ma ia gura pe dinainte, iar apoi regret, dar n-am ce face.
68. Vreau sa zbor. E un vis pe care îl am de mica. Stau uneori si ma gândesc cum ar fi sa plutesc, usoara ca un fulg, deasupra orasului, sa pot sa-l observ în toate detaliile lui, sa ating norii.
69. N-am rabdare. Ma plictisesc repede de un lucru, motiv pentru care n-am reusit sa termin niciodata o carte, desi m-am apucat de mai multe ori, sau un fic – doar câteva one-shoturi. Si la scoala sunt la fel, nu ma dau în vânt dupa proiecte.
70. Nu pot sa stau suparata pe cineva prea mult timp. Acum nu mai vorbesc cu respectivul, peste doua secunde uit pur si simplu ca îl ignoram si palavragim din nou. Asta ma enerveaza la culme uneori.
71. Îmi place fotbalul, chiar daca nu sunt o experta. Dar uneori chiar sunt mai bine informata decât baietii în legatura cu ultimele meciuri, ultimele rezultate, locul în clasament. Si da, sunt microbista. Întotdeauna am tinut cu o echipa de fotbal, dar nu prea ma interesa, trebuie sa recunosc, pâna acum câtiva ani, când am avut o… revelatie brusca.
72. Am miciile mele obsesii pe care altii le-ar considera inutile, prostesti sau de-a dreptul ciudate. Fiecare om cu fixatiile lui.
73. De obicei nu-mi place sa stau singura, vreau sa râd, sa ma distrez, sa glumesc. Foarte rar se întâmpla sa ma retrag undeva si sa nu vorbesc cu cei din jur.
74. Îmi plac florile, dar nu sunt înnebunita dupa ele, ca alte fete. Ador cum miros orhideele, si au un aspect aparte, care ma atrage, dar nu sunt o maniaca. Nu primesc flori des, iar de dat, dau si mai rar.
75. Vreau totul pentru mine. Cum mi-au spus mai multi, ma gândesc prea mult la persoana mea, iar mai apoi ma simt prost pentru ca sunt atât de egoista.
76. Am impresia ca încep sa ma repet, dar deja nu mai stiu ce sa spun, si mi-e somn si cald. Vreau sa dorm.
77. Ce vreau sa devin peste câtiva ani? Habar n-am. Poate jurnalista, desi mai mult ca sigur ca o sa ma razgândesc cu timpul.
78. Nu-mi plac conversatiile seci de pe mess, ma scot din minti, si la fel si minunata ortografie din zilele noastre. Ma consider o norocoasa care a ‘evadat’ la timp din prescurtarile de mess.
79. Cu unele persoane vorbesc mai usor, aberez, asa cum îmi place mie, în timp ce cu altele – pe care le vad mai des, cu care sunt mai apropiata – comunic mai greu. Dar una e când spun de câte-n luna si-n stele, si alta atunci când vorbesc de lucruri serioase.
80. Vreau o cravata. Pe care s-o port în fiecare zi, la scoala, atârnata strâmb. Ah, si când am fost întrebata de fanteziile mele, am spus, desigur, despre o cravata. E multifunctionala!
81. Mi-e dor de vară si de vacantă si de distractie si de stat noaptea până târziu aberând.
82. Mi-am pus în plan să îmi cumpăr o placă de păr si să mă tund bob, si nu o să scap prea curând de ideea asta.
83. Astept din ce în ce mai mult primăvara, căldura, copacii înfrunziti, parcurile… vreau să mă plimb afara din plăcere, nu din nevoie, să scap de geacă si de cizme.
84. Îmi plaaaac telefoanele touchscreen. Cam tot ce e touchscreen, de fapt.
85. Sunt în căutare de ‘talente încă nedescoperite până acum’.
86. Ador murăturile (în special castravetii) si le-as mânca cu orice, chiar si la supă. Si de fiecare dată oamenii se uită la mine de parcă as fi nebuna. XD
87. Îmi plac baschetii, chiar daca nu am mai purtat din nou, si abia astept să se încălzească afară ca să îmi iau unii noi. La fel si în privinta tenisilor.
88. Dacă mă concentrez foarte mult asupra unui lucru, dacă abia astept să se întâmple, dacă visez cu ochii deschisi, atunci de obicei totul se duce naibii, ceea ce mă scoate din timp. Chiar e mult mai bine să fii pesimist!
89. Melodia mea preferată cred că a rămas (printre altele, ce-i drept) Thunder, de Boys like girls. Si încă o cânt pe stradă uneori, cu G, în asa fel încât toti trecătorii se uită la noi de parcă am fi două nebune scăpate de la spital.
90. As mânca non-stop cartofi prăjiti, si atunci când mi-e foame, si atunci când nu mi-e. Da, stiu ca sunt o pofticioasă fără pereche, si atunci când chiar îmi place ceva, nu pot să mă opresc până nu simt că mai am putin si explodez.
91. Îmi plaaaac colantii. Si fustele purtate peste blugi.
92. As vrea să am o casă pe malul mării unde să merg cu prietenii si să facem toate prostiile posibile acolo, fără ca nimeni să nu ne bată la cap.
93. Înainte mă enervau unghiile date cu ojă neagră, dar de la un timp nu am nimic împotriva lor si chiar au început să îmi placă, atâta timp cât nu devin un obicei – mă seacă atunci când unii folosesc doar negru, ca niste emo bătuti de soartă.
94. Ador băietii cu ochi de un albastru-deschis, cenusiu. Si nuuu, nu mă gândesc la niiimeni în special!
95. Îmi stă în obicei să îmi imaginez diferite lucruri negative care de fapt nu există, lucru care probabil îi seacă pe cei apropiati mie. Yeah, sunt pesimista în cea mai mare parte a timpului.
96. Nu prea îmi place să mă implic, decât dacă sunt foarte pasionată de ceva. În cea mai mare a timpului fac doar strictul necesar, cât să nu comenteze nimeni.
97. Am o fobie fată de pesti si de majoritatea păsărilor. Mi se face pielea de găină când îi văd (bine, există si exceptii).
98. Îmi place să mă dau în diferite carusele si râd de altii atunci când se tem de ele.
99. Sunt socatăăă că am reusit să termin, după atâta timp! *snow dance*